Sunday, May 11, 2014

Tango – calatoria catre sine si iubire (articol publicat in Gancho, Mai 2014)



[english here]

Vorbeam intr-una din orele trecute la tango de asa numitele „obiceiuri rele”, sau „bad habits”, cat de repede si subtil se formeaza si cat de greu se vindeca. Asa ca m-am gandit sa dezvolt putin subiectul.
               
Inainte de toate, ce-i aia un „bad habit”? Poate sa fie aplecarea capului in fata inspre monitor, fapt care a creat inceputul de cifoza pe care o resimt aproape zilnic in tensiunea din umeri si ceafa. Sau purtarea ghiozdanului pana la scoala si inapoi (si mai tarziu a gentii) numai pe umarul stang, lucru care a dus la scolioza care-mi da de furca de amar de ani. Poate sa fie mutenia in fata lucrurilor pe care le-as fi vrut sau pe care as fi vrut sa le refuz, lucru care a dus la o carapace grosuta fabricata cu grija tot atatia amar de ani. Poate sa fie absolutizarea unor informatii primite de la oameni pe care ii respect si al caror cuvant nu l-am pus la indoiala, ceea ce a dus la copierea unor concepte sau miscari fara a le mai trece prin filtrul personal, fara a incerca sa le adaptez personalitatii si corpului meu.

Exemple sunt cu caruta si nimeni nu e absolvit de ele : ) Si asta nu e o tragedie daca ne dam seama de ele. Asadar urmatoarea intrebare este: cum le deosebim de eventualele „good habits”? Fiind foarte atenti la noi insine in raport cu noi insine si, totodata, in raport cu ceilalti si cu situatiile in care ne aflam. Uite, vezi? De-aia zic eu ca tangoul este o descoperire de sine! Si spun asta dincolo de perceptele actuale ale ideii de descoperire de sine, dincolo de toate minunatele tehnici de dezvoltare personala care au inflorit in ultimii ani (care sunt foarte ok, dealtfel, dar mie mi se pare ca ating numai fatete ale subiectului). Spun ca tangoul mi se pare una din cele mai pure si de esenta „tehnici” de descoperire de sine. De ce? Pentru ca, pentru a-l dansa cu respectul care i se cuvine si care ni se cuvine, suntem pusi in situatia de a ne analiza si a ne intelege de la corpul fizic pana la cel emotional, mental si poate si altele. Mereu si mereu! Asta e munca noastra cu noi insine si, implicit cu ceilalti, si este tare frumoasa si plina de recompense!

Fiecare profesor/ maestru care ne invata tango ne invata tangoul lui, cel trecut prin persoana si personalitatea lui, cel adaptat caracterului lui si specificului cultural caruia ii apartine. Este un lucru cat se poate de natural! Nu poti invata cu adevarat pe cineva ceva ce tu insuti inca nu ai asimilat. Dar invatarea nu este un proces unilateral, ea presupune un „receptor” care are la randul lui personalitarea si specificul lui. Si, in plus, toate aceste aspecte sunt relative si se schimba uneori de la o clipa la alta. Asadar, ideal ar fi sa trecem toate informatiile prin filtrul nostru ca sa le sedimentam conform cu structuta personala.

Perioada cea mai „productiva” in bad habits este cea in care ne straduim sa ne amintim – in primul rand cu corpul – ce inseamna naturaletea. Acest proces depinde, din nou, de fiecare in parte. Poate tine cateva luni, poate ajunge la ani... factorii de influenta sunt nenumarati. In aceasta perioada, pe care o eleva (4 luni de tango) a numit-o „o relatie din aia in care ba te vrea ba nu te vrea” sau „roller-coaster” :) suntem atat de coplesiti de redescoperiri si incercarile de a cuprinde cu mintea ceea ce nu ne iese din prima sa cuprindem cu corpul, incat dezvoltam rapid niste obiceiuri proaste care par sa compenseze multitudinea de lucruri pe care vrem sa le facem deodata.

E foarte important in perioada asta de inceput sa nu ne asumam ad litteram tot ce ne spun sau fac mentorii nostri. Sa testam cat de mult posibil tot ce auzim si vedem pe corpul nostru si pe personalitatea noastra – de asta avem practica! E important sa facem asta tot timpul, caci tot timpul invatam si evoluam in tango, asimilam si crestem prin tot ce primim atat ca elevi de la maestri, cat si ca profesori de la elevi si, evident, de la toti ceilalti dansatori. E bine sa testam si sa punem intrebari, sa descoperim facand si observand cum reactioneaza corpul la anumite miscari, provocari si interactiuni. 
Daca vom lua de bun ce ne spun ceilalti nu vom reusi decat sa fim niste copii imperfecte si sterse ale altora, pentru ca – asa cum spuneam – fiecare transmite tangoul lui personal, perspectiva lui asupra miscarilor si trairilor... In schimb, daca adaptam totul la felul nostru de a fi, vom dezvolta tangoul nostru, il vom descoperi in noi si ne vom descoperi pe noi in el. Si vom deprinde mult mai putine obiceiuri rele! 
Aceste obiceiuri rele se lipesc foarte usor de noi, pentru ca le vedem ca pe niste „scurtaturi” in drumul spre tangoul „fun”. Si pe cat de usor le adoptam, pe atat de greu vom reusi sa scapam de ele. De ce? Pentru ca ele sunt inmagazinate in memoria corpului, care este mai de durata si mai stabila decat memoria mentala. Si daca va ganditi acum cata munca depuneti sau ati depus la inceput ca sa redescoperiti miscarile naturale ale corpului vostru, o sa intelegeti la ce ma refer. Acceptand aceste obiceiuri rele – de cele mai multe ori din simpla lene de a face efortul suplimentar ca sa adaptati informatia/ miscarea – nu faceti decat sa hraniti corpului amintiri nenaturale. Rezultatul este ca la un moment dat veti sesiza ca tangoul vostru nu e confortabil, iar solutiile vor fi una din doua: fie veti reveni la munca de la inceput ca sa eliminati acele bad habits, fie va veti lasa de tango. Eu nu-mi doresc pentru nimeni niciuna din cele 2 variante. 

Imi doresc, daca va iubiti pe voi si tangoul, sa faceti „munca” aferenta acestui „hobby” cu seriozitatea cu care se joaca copii! Descoperiti jucandu-va si punand intrebari si fiind! Pur si simplu!

(http://gancho.info/tango-the-journey-to-ourselves-and-love/)

No comments:

Post a Comment